Cresterea ovinelor reprezinta o indeletnicire foarte veche practicata cu placere de gospodarii din zona de deal si munte, aceasta fiind manifestarea dragostei si pasiunii oamenilor pentru cresterea oilor in scopul asigurarii unor venituri necesare consolidarii gospodarie.
Din aceste considerente, cresterea ovinelor se poate practica si in unele regiuni din zona de ses, cu toate ca oaia este considerata ca fiind principala concurenta a bovinelor, animale ce se dezvolta bine in toate regiunile tarii.
In regiunile de deal si de munte ovinele se cresc in numar mai mare. In scopul realizarii unei eficiente economice satisfacatoare, se recomanda ca in zona de deal si munte sa fie organizate exploatatii familiale de crestere a ovinelor cu o capacitate de cca 250 oi si mioare.
In zonele de campie de obicei gospodarii se ocupa de cresterea bovinelor, dar in exploatatie, acestia mai cresc un numar de 10 pana la 100 de oi.
Ca o particularite a cresterii acestei specii, trebuie mentionat ca exploatarea ovinelor nu este legata, in mod special de existenta exclusiva a terenului pentru producerea furajelor de volum. Ovinele reprezinta specia care poate asigura hrana prin practicarea transhumantei, metoda foarte veche practicata de ciobani. Transhumanta este pendularea ovinelor din zona de deal si munte in zonele de ses, pentru consumarea excedentului de furaje din aceste zone, mai ales in exploatatiile mari comerciale sau asociative. Se stie ca primavara trecerea cu oile (in mers, pe vreme uscata) peste o cultura infratite de cereale favorizarea intarirea paiului si stimularea fratilor fertile, iar miristile de grau sau tuleistile asigura alte surse de hrana pentru ovinele aflate la ses.
Desi este o practica foarte veche in condtiile tarii noastre transhumanta poate fi recomandata, in continuare ca metoda de crestere a ovinelor mai ales pentru perioada de toamna-iarna.
Este mai usor iarna sa practici transhumanta la ses decat sa transporti cantitati mari de furaje de volum din aceste regiuni la munte. Mai ales ca intreaga zona muntoasa a Romaniei este inconjurata de campii (campia Transilvaniei, campia de Vest, Baraganul si luncile Siretului sau Prutului.)
joi, 10 mai 2012
Cresterea Gainilor
Tehnologia de crestere ecologica a gainilor, tine seama de exigentele sporite ale zootehniei ecologice.
Produsele alimentare certificate ecologic nu trebuie sa contina: urme de substante chimice; pesticide, antibiotice, hormoni, metale grele.
Trebuie respectate cu strictete anumite conditii privind: alegerea locului; amenajarea adapostului; furajarea; conversia; prevenirea bolilor; inspectia si certificarea produselor.
Alegerea locului. Daca dorim sa crestem 2000 de gaini ouatoare si 100 de cocosi vom avea nevoie de o hala de minim 350 mp. In sistemul ecologic se respecta cerinta de maxim 6 pasari la metru patrat. Totusi pentru a nu sta prea inghesuite ar fi de recomandat ca hala sa fie de 540 mp.
Amenajarea adapostului. Vorbim aici de amenajarea halei interioare si a spatiului exterior. Spatiul interior are functionalitate permanenta pe orice anotimp si este prevazut cu: 400 de locuri de cocotat; o platforma de 180 mp de colectare a dejectilor; 400 cuibare confectionate din lemn; 180 mp de asternut din rumegus si nisip; hranitori si adapatori suficiente.
Spatiul interior este prevazut cu ferestre pentru lumina si trape de iesire in exterior pe timp favorabil. De asemenea spatiul din interior trebuie sa raspunda urmatorilor nevoi ale gainilor: asternut; nisip sau pietris; praf; apa; aer; hrana; alte gaini; cocosi.
Principalele miscari pe care gaina le va face in spatiul interior sunt: racaitul; ciugulitul; zburatul; luptatul.
Spatiul exterior este format din padoc si pasune. Spatiul exterior este prevazut cu umbrare si garduri mobile. Acolo unde iarba a fost consumata complet, spatiul respectiv se ingradeste, se iriga iar gainile sunt dirijate spre locul cu iarba proaspata.
Suprafata formata de padoc si pasune este de 10 000 mp.
Furajarea gainilor. In hrana gainilor crescute ecologic sunt introduse produsele bio. Materiile prime de baza, de natura vegetala, sunt procurate din tara iar premixurile biologice din import.
Toate aceste produse folosite in hrana gainilor ouatoare, in sistem ecologic, sunt purtatoare de certificate ecologice eliberate de organismele internationale in domeniu, recunoscute de UE. Furajul combinat este alcatuit din cereale, sarurile minerale, premixurile vitamino-minerale, etc.
Conversia. Popularea fermei se face cu puicute de 14 saptamani si vor parcurge o perioada de 8 saptamani de conversie pana la inceperea ouatului.
Prevenirea bolilor. In primul rand se izoleaza in spatiu ferma, se controleaza circulatia in ferma si se face dezinfectia la intrare. Prin accesul la pasune si aer liber, precum si prin consumul de vitamine naturale, se asigura intarirea rezistentei generale si a imunitatii naturale la gaini. De asemenea se vor evita stresurile accidentale; se vor izola pasarile bolnave; se va face igiena permanenta a asternutului; se va face parcelarea si rotatia spatiilor de acces la iarba verde, precum si dezinfectiile repetate, dezinsectiile si deratizarile.
Produsele alimentare certificate ecologic nu trebuie sa contina: urme de substante chimice; pesticide, antibiotice, hormoni, metale grele.
Trebuie respectate cu strictete anumite conditii privind: alegerea locului; amenajarea adapostului; furajarea; conversia; prevenirea bolilor; inspectia si certificarea produselor.
Alegerea locului. Daca dorim sa crestem 2000 de gaini ouatoare si 100 de cocosi vom avea nevoie de o hala de minim 350 mp. In sistemul ecologic se respecta cerinta de maxim 6 pasari la metru patrat. Totusi pentru a nu sta prea inghesuite ar fi de recomandat ca hala sa fie de 540 mp.
Amenajarea adapostului. Vorbim aici de amenajarea halei interioare si a spatiului exterior. Spatiul interior are functionalitate permanenta pe orice anotimp si este prevazut cu: 400 de locuri de cocotat; o platforma de 180 mp de colectare a dejectilor; 400 cuibare confectionate din lemn; 180 mp de asternut din rumegus si nisip; hranitori si adapatori suficiente.
Spatiul interior este prevazut cu ferestre pentru lumina si trape de iesire in exterior pe timp favorabil. De asemenea spatiul din interior trebuie sa raspunda urmatorilor nevoi ale gainilor: asternut; nisip sau pietris; praf; apa; aer; hrana; alte gaini; cocosi.
Principalele miscari pe care gaina le va face in spatiul interior sunt: racaitul; ciugulitul; zburatul; luptatul.
Spatiul exterior este format din padoc si pasune. Spatiul exterior este prevazut cu umbrare si garduri mobile. Acolo unde iarba a fost consumata complet, spatiul respectiv se ingradeste, se iriga iar gainile sunt dirijate spre locul cu iarba proaspata.
Suprafata formata de padoc si pasune este de 10 000 mp.
Furajarea gainilor. In hrana gainilor crescute ecologic sunt introduse produsele bio. Materiile prime de baza, de natura vegetala, sunt procurate din tara iar premixurile biologice din import.
Toate aceste produse folosite in hrana gainilor ouatoare, in sistem ecologic, sunt purtatoare de certificate ecologice eliberate de organismele internationale in domeniu, recunoscute de UE. Furajul combinat este alcatuit din cereale, sarurile minerale, premixurile vitamino-minerale, etc.
Conversia. Popularea fermei se face cu puicute de 14 saptamani si vor parcurge o perioada de 8 saptamani de conversie pana la inceperea ouatului.
Prevenirea bolilor. In primul rand se izoleaza in spatiu ferma, se controleaza circulatia in ferma si se face dezinfectia la intrare. Prin accesul la pasune si aer liber, precum si prin consumul de vitamine naturale, se asigura intarirea rezistentei generale si a imunitatii naturale la gaini. De asemenea se vor evita stresurile accidentale; se vor izola pasarile bolnave; se va face igiena permanenta a asternutului; se va face parcelarea si rotatia spatiilor de acces la iarba verde, precum si dezinfectiile repetate, dezinsectiile si deratizarile.
Cresterea Curcanilor
Este stiut ca puiul de curca este sensibil la factorii de mediu, la boli si la calitatea furajului.
Pentru aceasta se vor asigura urmatoarele conditii:
se recomanda in tarcul de demaraj, sa se asigure un strat de 10 cm vara si 15 cm iarna, de talas alb ca asternut;
eleveza trebuie asezata in mijlocul tarcului si este prevazuta cu becuri de 100W/metru patrat, pentru a asigura in primele 7 zile, 34-35 grade C la nivelul puilor si 22-24 grade C in hala;
se va asigura in saptamana a doua, 31 grade C la nivelul puilor si 20 grade C in hala;
se va asigura in a treia saptamana, 25 grade C la nivelul puilor;
se va asigura in saptamana a patra, 32 grade C;
se va asigura in saptamanile 5-8, 20 grade, dupa care temperatura se va mentine la 15 grade C.
adapatorile sunt vacumatice si se asigura cate una la 50 de pui de curca;
hranitoarele (tavita), confectionate din materiale plastice asigura hranirea a 50 de pui;
la inceputul celei de a doua saptamana se introduc hranitoarele tronconice;
intr-un tarc de demaraj se introduc 250 capete pui de curca;
lumina este de 24 ore -primele doua zile, 20 ore zilele 3-4; 18 ore zilele 5-6, 16 ore in ziua 7;
in urmatoarele zile de crestere lumina se va mentine 14 ore/zi;
frontul de furajare creste de la 3 cm/cap in saptaminile 3-4, pana la 10 cm pe cap in saptamanile 9-28.
La 29 de saptamani tineretul se transfera in adaposturile de adulte care sunt prevazute cu boxe si alee de serviciu central care servesc la recoltarea de oua:
se calculeaza un cuibar la 3 curci;
raportul de sexe la transfer este de 1/10;
curcile au instinct de clocire dezvoltat si de aceea trebuiesc izolate intr-un compartiment cu gratar, unde revenirea in productie se face in 3-6 zile;
transportul furajelor din buncare se face cu TN -35 in hranitoare tronconice pentru curci, calculandu-se 30-40 de curci la o hranitoare;
ilumitatul se face cu lampi electrice de 60 W, cu o durata de 14,5 ore pa zi;
ciclul de ouat dureaza 20 de saptamani;
grautatea tinerutul femel este la 29 de saptamani de 7,5 kg iar a tineretului mascul de 17 kg.
Incubatia oulelor de curca:
oule trebuiesc recoltate imediat si transportate la statia de incubatie;
stocarea oulelor nu trebuie sa depaseasca 4 zile;
perioda de incubatie este de 28 de zile;
transferul in eclozionator se face in a 26-a zi.
Cresterea broilerului de curca:
cerintele sunt asemenatoarea cu cresterea tineretului pentru reproductie;
intr-un tarc trebuie sa existe 400 de capete (7 capete la metru patrat);
demarajul se face in hale cu mediu controlat;
greutatea realizata de boiler de curca la 17 saptamani este de 6,7 kg;
necesarul de proteina bruta este mai mare la curci respecti: 28% la 0-4 saptamani; 26% la 4-8 saptamani; 22% la 8-12 saptamani; 19% la 14 saptammani;
energia metabolizanta creste de la 2800kcal/kg la 3300kcal/kg;
consumul specific de furaj este de 2,4-2,8 kg furaj/kg spor (0-16 saptamani);
reteta furajera pentru pui briler de curca se compune din 23% proteina bruta 1,32% lizina, 0,81 metionina +cistina.
Pentru aceasta se vor asigura urmatoarele conditii:
se recomanda in tarcul de demaraj, sa se asigure un strat de 10 cm vara si 15 cm iarna, de talas alb ca asternut;
eleveza trebuie asezata in mijlocul tarcului si este prevazuta cu becuri de 100W/metru patrat, pentru a asigura in primele 7 zile, 34-35 grade C la nivelul puilor si 22-24 grade C in hala;
se va asigura in saptamana a doua, 31 grade C la nivelul puilor si 20 grade C in hala;
se va asigura in a treia saptamana, 25 grade C la nivelul puilor;
se va asigura in saptamana a patra, 32 grade C;
se va asigura in saptamanile 5-8, 20 grade, dupa care temperatura se va mentine la 15 grade C.
adapatorile sunt vacumatice si se asigura cate una la 50 de pui de curca;
hranitoarele (tavita), confectionate din materiale plastice asigura hranirea a 50 de pui;
la inceputul celei de a doua saptamana se introduc hranitoarele tronconice;
intr-un tarc de demaraj se introduc 250 capete pui de curca;
lumina este de 24 ore -primele doua zile, 20 ore zilele 3-4; 18 ore zilele 5-6, 16 ore in ziua 7;
in urmatoarele zile de crestere lumina se va mentine 14 ore/zi;
frontul de furajare creste de la 3 cm/cap in saptaminile 3-4, pana la 10 cm pe cap in saptamanile 9-28.
La 29 de saptamani tineretul se transfera in adaposturile de adulte care sunt prevazute cu boxe si alee de serviciu central care servesc la recoltarea de oua:
se calculeaza un cuibar la 3 curci;
raportul de sexe la transfer este de 1/10;
curcile au instinct de clocire dezvoltat si de aceea trebuiesc izolate intr-un compartiment cu gratar, unde revenirea in productie se face in 3-6 zile;
transportul furajelor din buncare se face cu TN -35 in hranitoare tronconice pentru curci, calculandu-se 30-40 de curci la o hranitoare;
ilumitatul se face cu lampi electrice de 60 W, cu o durata de 14,5 ore pa zi;
ciclul de ouat dureaza 20 de saptamani;
grautatea tinerutul femel este la 29 de saptamani de 7,5 kg iar a tineretului mascul de 17 kg.
Incubatia oulelor de curca:
oule trebuiesc recoltate imediat si transportate la statia de incubatie;
stocarea oulelor nu trebuie sa depaseasca 4 zile;
perioda de incubatie este de 28 de zile;
transferul in eclozionator se face in a 26-a zi.
Cresterea broilerului de curca:
cerintele sunt asemenatoarea cu cresterea tineretului pentru reproductie;
intr-un tarc trebuie sa existe 400 de capete (7 capete la metru patrat);
demarajul se face in hale cu mediu controlat;
greutatea realizata de boiler de curca la 17 saptamani este de 6,7 kg;
necesarul de proteina bruta este mai mare la curci respecti: 28% la 0-4 saptamani; 26% la 4-8 saptamani; 22% la 8-12 saptamani; 19% la 14 saptammani;
energia metabolizanta creste de la 2800kcal/kg la 3300kcal/kg;
consumul specific de furaj este de 2,4-2,8 kg furaj/kg spor (0-16 saptamani);
reteta furajera pentru pui briler de curca se compune din 23% proteina bruta 1,32% lizina, 0,81 metionina +cistina.
Cresterea Iepurilor de Casa
Cei mai mari producatori de carne de iepure la ora actuala sunt Rusia, Ucraina, Franta si Spania.
Carnea de iepure este o carne usoara, savuroasa si deosebita de celelalte feluri de carne pe care le consumam in mod curent.
Ea este asemanatoare din punct de vedere organoleptic cu cea de pasare, prezinta marele avantaj ca este saraca in grasimi si este aproape lipsita de colesterol, prin urmare este recomandata persoanelor care tin dieta si celor care sufera de diverse boli, cum ar fi cele de inima.
La ora actuala , cei mai mari consumatori de carne de iepure din Europa sunt italienii si francezii.
Dupa parerea unor crescatori cu experinta, cunicultura are sansa sa devina o ocupatie deosebit de profitabila in tara noastra, deoarece carnea de iepure este ferita momentan de bolile care afecteaza celelalte animale a caror carne este consumata în mod curent (boala "vacii nebune", pesta porcina , gripa aviara s.a.).
Practic, cresterea iepurilor de carne este o afacere deosebit de profitabila, deoarece aceste animale se înmultesc repede, nu sunt pretentioase si pot fi valorificate în cicluri de cate trei luni.
Concurenta în acest domeniu este foarte mica în Romania.
Iepurii sunt mici fabrici de carne si blanita ce folosesc furajele existente în orice gospodarie, oricat de saraca ar fi: furaje verzi, fânuri si sfecla pe timp de iarna si putine boabe.
Avantajul cresterii iepurilor il reprezinta si inmultirea rapida, gestatia durând doar 30-31 de zile.
De asemenea, iepurii pot fi crescuti cel mai bine in încaperi cu mai multe niveluri, numarul nivelurilor putand sa ajunga pana la 3 si chiar 4 etaje, facandu-se astfel economie de spatiu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)